Evoluția definiției deșeurilor

Chartered Institution of Wastes Management (CIWM) subliniază necesitatea urgentă de a reconsidera definiția actuală a deșeurilor. Pe măsură ce sectorul resurselor și al deșeurilor a progresat, au apărut tehnici de gestionare mai noi și mai nuanțate. Din păcate, definițiile predominante ale UE ne împiedică să le valorificăm întregul potențial.

În trecut, deșeurile erau definite folosind termeni precum "sanitar" și "curățare", așa cum sunt prezentate în Legea sănătății publice din 1848. În timp, terminologia s-a schimbat, "gunoi" devenind termenul de bază pentru a descrie obiectele aruncate. Abia în 1975 a fost introdus conceptul european de "deșeuri".

În prezent, definiția deșeurilor este prevăzută în secțiunea 75 din Legea privind protecția mediului (Environmental Protection Act - EPA) din 1990, care a fost revizuită în continuare prin includerea secțiunii 75A[1]. Această definiție se bazează în principal pe definiția din 2008 a Directivei-cadru a UE privind deșeurile (DCD), prezentată la articolul 3 alineatul (1). DCD prevede că ""deșeu" înseamnă orice substanță sau obiect de care deținătorul se debarasează sau de care intenționează sau este obligat să se debaraseze".

Cu toate acestea, trebuie interpretată în conformitate cu lista de excluderi de la articolul 2, care include lucruri precum deșeurile radioactive, explozibilii dezafectați și materialele agricole și forestiere nepericuloase.

Rolul sfârșitului deșeurilor

Conceptul de "sfârșit al deșeurilor" (EoW) joacă un rol esențial în determinarea momentului în care un material nu mai face obiectul controalelor privind deșeurile. Acest lucru este esențial pentru a încuraja utilizarea continuă a resurselor și pentru a sprijini economia circulară. Criteriile care dictează momentul în care un material obține statutul de EoW sunt detaliate la articolul 6 din Directiva-cadru privind deșeurile, modificată ulterior în Regatul Unit prin secțiunea 75A din EPA 1990.

Cu toate acestea, niciun plan actual al guvernului nu indică dorința de a modifica aceste definiții. Cu toate acestea, odată cu ieșirea Regatului Unit din UE, ar putea apărea oportunitatea unei schimbări în viitor.

Reciclarea deșeurilor

Există diverse provocări și preocupări legate de definiția deșeurilor și de statutul deșeurilor ecologice. Problemele variază de la criminalitatea legată de deșeuri și clasificarea eronată până la ezitarea de a adopta o abordare circulară din cauza consecințelor posibilelor erori.

De exemplu, materialele rămase în urma proceselor de producție pot fi refolosite, dar stigmatul legat de eticheta de "deșeu" pe care o poartă creează bariere în calea reutilizării lor. Este esențial să se găsească un echilibru între protejarea mediului, gestionarea eficientă a deșeurilor și prevenirea infracțiunilor legate de deșeuri.

În timp ce criteriile de la articolul 6 din Directiva-cadru privind deșeurile oferă o anumită orientare, întreprinderile continuă să solicite claritate, deoarece ambiguitatea generală a dus la numeroase procese în instanță.

Reciclare și deșeuri: O perspectivă istorică

Din punct de vedere istoric, nevoia de a gestiona deșeurile a existat întotdeauna. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când deșeurile umpleau străzile orașelor, până la practicile moderne de separare a deșeurilor, gestionarea deșeurilor a fost o preocupare constantă.

Economia circulară, în esență, nu este un concept nou. În anii 1750, de exemplu, bălegarul de cal era colectat de pe străzi pentru îmbunătățirea terenurilor.

Definițiile inițiale ale deșeurilor au fost stipulate în secțiunea 30(1) din Legea privind controlul poluării din 1974, care a evoluat în timp. Ulterior, UE a introdus definiții suplimentare în directivele sale; cea mai notabilă schimbare a avut loc în 2008, odată cu eliminarea trimiterii la anexa I, care conținea o listă de categorii de deșeuri.

Perspectiva WasteTrade

Din punctul de vedere al WasteTrade, principala piață globală specializată în comercializarea deșeurilor, provocările actuale din domeniul gestionării deșeurilor subliniază nevoia urgentă de o definiție mai adaptabilă și mai cuprinzătoare a deșeurilor. Într-o epocă în care durabilitatea și conștiința de mediu sunt primordiale, agățarea de definiții învechite reprezintă un obstacol în calea progresului.

Pentru a îmbrățișa și implementa cu adevărat o economie circulară, este esențial să trecem printr-o schimbare de paradigmă. În loc să privim materialele doar prin prisma eliminării, ar trebui să identificăm în mod proactiv oportunitățile de reutilizare, recondiționare și refabricare a acestora. O astfel de mentalitate nu doar reduce deșeurile, ci exploatează în mod activ un rezervor de resurse potențiale care, până acum, au fost în mare parte ignorate.

Prin realinierea abordării noastre, nu numai că facem progrese în ceea ce privește gestionarea resurselor, ci și deblocăm o mulțime de noi oportunități de afaceri. Pot apărea industrii și sectoare inovatoare, axate pe principiile de refolosire și reciclare. Astfel de industrii pot contribui în mod semnificativ la creșterea economică, reducând în același timp amprenta ecologică.

În plus, mediul și economia sunt interconectate. Un viitor durabil nu se traduce doar printr-o planetă mai sănătoasă, ci și prin practici economice mai durabile. În calitate de susținători fermi ai reciclării, WasteTrade consideră că este imperativ ca definițiile, reglementările și practicile din industrie să fie în armonie. Obiectivul final ar trebui să fie întotdeauna acela de a împinge limitele a ceea ce este posibil în domeniul reciclării, asigurând o recuperare maximă a materialelor și un minim de deșeuri - ideal, zero. Acest lucru nu numai că ne protejează planeta pentru generațiile viitoare, dar asigură și o economie robustă și rezistentă, care prosperă pe principii durabile.